mada-chan-michiyo

haos, haos, haos, confuzie şi zgomot piesă cu piesă, un zâmbet strâmbat, nu mai pricep nimic nu mai ştiu de ce mă zbat să le-nţeleg pe toate când pot doar să stau în simplitate. şi sunt doar o piesă, o treaptă din scara ce duce la frica de nespus, nu mă împinge aruncă-mă cu totul când vine vorba de autodistrus, tot ce pot gândi e prea puţin de spus. eu n-am ce căuta aici, piese perfecte exact se dezvoltă, nu vreau să mă simt obligat când ştiu că nimeni nu mă ascultă. a